clasic
română
Etimologie
Din franceză classique < latină classicus.
Pronunție
- AFI: /kla'sik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului clasic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | clasic | clasici |
| Feminin | clasică | clasice |
| Neutru | clasic | clasice |
- (despre opere literare, științifice, artistice) care servește ca model de perfecțiune, care poate fi luat drept model; (p.ext.) care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale.
- (despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea substantivat) de mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii.
- care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic; care este folosit în mod curent.
- Procedeu tehnic clasic
- care aparține clasicismului, privitor la clasicism.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.