clasicism

română

Etimologie

Din franceză classicisme.

Pronunție

  • AFI: /kla.si'ʧism/


Substantiv


Declinarea substantivului
clasicism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clasicism invariabil
Articulat clasicismul invariabil
Genitiv-Dativ clasicismului invariabil
Vocativ clasicismule invariabil
  1. ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc.
  2. curent în arta si literatura europeană, apărut în sec. XVII în Franța, caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a sensibilității, prin ordine, echilibru și claritate.
  3. perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada respectivă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.