istorie

română

Etimologie

Din latină historia, italiană istoria. Confer franceză histoire.

Pronunție

  • AFI: /is'to.ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
istorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ istorie istorii
Articulat istoria istoriile
Genitiv-Dativ istoriei istoriilor
Vocativ istorie istoriilor
  1. proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății.
  2. știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc.
  3. (concr.) scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință.
  4. (cu determinarea domeniului) știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu.
    Istoria limbii.
  5. (concr.) lucrare care tratează probleme din aceste domenii.
  6. povestire, narațiune.
  7. (fam.) întâmplare, pățanie.
  8. poznă, încurcătură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.