poznă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /'poz.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
poznă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poznă pozne
Articulat pozna poznele
Genitiv-Dativ poznei poznelor
Vocativ poznă poznelor
  1. (pop. și fam.) vorbă sau faptă care stârnește râsul.
  2. situație, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudățenie.
  3. faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva.
  4. farsă jucată cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.