ciudățenie

română

Etimologie

Din ciudat + sufixul -enie.

Pronunție

  • AFI: /ʧju.də'ʦe.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciudățenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciudățenie ciudățenii
Articulat ciudățenia ciudățeniile
Genitiv-Dativ ciudățeniei ciudățeniilor
Vocativ ciudățenie ciudățeniilor
  1. aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc.
  2. (concr.) lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.