claritate
română
Etimologie
Din latină claritas, claritatis, franceză clarté.
Pronunție
- AFI: /kla.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului claritate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | claritate | invariabil |
| Articulat | claritatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | clarității | invariabil |
| Vocativ | claritate | invariabil |
- însușirea unor obiecte de a fi clare; limpezime, puritate.
- calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis.
- calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- cartelați
- clătărite
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.