Franța
| Vezi și : franta, frântă |
română
Etimologie
Din franceză France < latină Francia, care înseamnă „tărâmul Francilor”.
Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populată, sau mai degrabă dominată de către poporul războinic germanic ce se numeau ei înșiși Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotație geo-politică, ci mai mult geografică sau sociologică, similară cu termenele actuale Maghreb sau Balcani.
Pronunție
- AFI: /'fran.ʦa/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Franța | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Franța | invariabil |
| Articulat | Franța | invariabil |
| Genitiv-Dativ | Franței | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (geogr., defectiv de plural) țară din Europa de vest. Nume oficial: Republica Franceză. Capitală: Paris. Limbă oficială: franceză (alsaciană, catalană, corsicană, bretonă, gallo, occitană și 40 de limbi indigene din Noua Caledonie sunt recunoscute).
Sinonime
- (geogr.) Republica Franceză
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- anglo-francez
- român-francez, româno-francez
Cuvinte apropiate
Vezi și
vedeți și
|
Traduceri
țară
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.