tărâm

română

Etimologie

Din turcă tarim „locuință„, maghiară terem „sală mare”.

Pronunție

  • AFI: /tə'rɨm/


Substantiv


Declinarea substantivului
tărâm
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tărâm tărâmuri
Articulat tărâmul tărâmurile
Genitiv-Dativ tărâmului tărâmurilor
Vocativ tărâmule tărâmurilor
  1. (pop. și fam.) ținut, regiune, meleag.
  2. (rar) întindere de teren.
  3. domeniu, sferă de activitate.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.