bernardin

română

Etimologie

Din germană Bernhardiner.

Pronunție

  • AFI: /ber.nar'din/


Substantiv


Declinarea substantivului
bernardin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bernardin bernardini
Articulat bernardinul bernardinii
Genitiv-Dativ bernardinului bernardinilor
Vocativ bernardinule bernardinilor
  1. câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saint-bernard.


Traduceri

Etimologie

Din franceză bernardin.

Pronunție

  • AFI: /ber.nar'din/


Substantiv


Declinarea substantivului
bernardin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bernardin bernardini
Articulat bernardinul bernardinii
Genitiv-Dativ bernardinului bernardinilor
Vocativ bernardinule bernardinilor
  1. călugăr catolic din ordinul care poartă numele sfântului Bernard.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.