o

Vezi și : O, Ó, Ǿ, Ò, Ô, Ö, Õ, Ǒ, Ō, Ŏ, Ǫ, Ő, Ø, ó, ǿ, ò

română

O o

Etimologie

Inevitabil de origine feniciană, prin greacă antică și mai târziu latină.

Pronunție

  • AFI: /o/


Substantiv


Declinarea substantivului
o
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ o o-uri
Articulat o-ul o-urile
Genitiv-Dativ o-ului o-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a optsprezecea literă a alfabetului român, situată între N și P.
  2. sunet notat cu această literă (vocală mijlocie posterioară rotunjită).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Etimologie

Formație onomatopeică.

Interjecție

  1. exclamație (emfatică) folosită în invocații și în apostrofe.
  2. exclamație care exprimă diverse stări emotive: mirare, admirație, mulțumire, dorință, mâhnire etc.
  3. exclamație care precedă și întărește o afirmație, o constatare.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din unu.

Numeral

  1. forma de feminin singular pentru unu.

Etimologie

Din un.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular nehotărât pentru un.

Sinonime

  • una

Cuvinte derivate

Etimologie

Din un.

Articol

  1. forma de feminin singular nehotărât pentru un.

Etimologie

Din vrea.

Verb

  1. forma auxiliară de persoana a III-a singular la prezent pentru vrea.

Sinonime

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.