m

Vezi și : M, Ṃ, ṃ

română

M m

Etimologie

Din limba feniciană Mem, prin greacă antică Mu (Μ, μ), mai târziu prin latină. Poate inevitabil din limba egipteană.

Pronunție

  • AFI: /m/
  • AFI: /me/
  • AFI: /em/


Substantiv


Declinarea substantivului
m
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ m m-uri
Articulat m-ul m-urile
Genitiv-Dativ m-ului m-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a șaisprezecea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană sonantă oclusivă nazală bilabială).

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.