s
| Vezi și : S, Ś, Ŝ, Ș, Ş, Š, Ṣ, ś, ŝ, ș, ş, š, ṣ |
română
S s
Etimologie
De origine semitică, parțial prin greacă antică Σ și mai târziu latină și limba etruscă.
Pronunție
- AFI: /s/
- AFI: /se/
- AFI: /es/
Substantiv
| Declinarea substantivului s | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | s | s-uri |
| Articulat | s-ul | s-urile |
| Genitiv-Dativ | s-ului | s-urilor |
| Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a douăzeci și doua literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană fricativă alveolară surdă).
Cuvinte apropiate
Vezi și
| Literele alfabetului român |
|---|
| A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
| a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.