Â
| Vezi și : A, Ă, Á, À, Å, Ä, a, ă, á, à, å, ä, ã, a- |
română
 â
Etimologie
Confer A.
Istoric  a dispărut odată cu Û și cu Ê, rămânând numai în cuvintele derivate din „român”, dar Academia Română a readus  în prim plan pentru a fi folosită împreună cu Î pentru sunetul Î.
Litera  mai poate fi folosită în scrierea titlurilor cu diacritice (de exemplu:PARTEA ÎNTÂI).
Pronunție
- AFI: /ɨ/
Substantiv
| Declinarea substantivului  | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Â | Â-uri |
| Articulat | Â-ul | Â-urile |
| Genitiv-Dativ | Â-ului | Â-urilor |
| Vocativ | - | - |
- a treia literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă, nerotunjită).
Cuvinte apropiate
Omofone
Vezi și
| Literele alfabetului român |
|---|
| A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
| a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.