y

Vezi și : Y, Ý, Ŷ, Ÿ, , Ȳ, Ɏ, ¥, ý, ŷ, ÿ, , ȳ

română

Y y

Etimologie

Această literă a fost pentru prima data ultilizată în alfabetul grec, unde găsim Υ, υ (ιπσιλον, ipsilon), prin latină.

Pronunție

  • AFI: /i grek/


Substantiv


Declinarea substantivului
y
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ y y-uri
Articulat y-ul y-urile
Genitiv-Dativ y-ului y-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a treizecea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă, având în general diverse valori ale lui „i”, care apare în neologisme internaționale și în nume proprii străine.

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.