g
| Vezi și : G, Ĝ, Ģ, Ğ, Ġ, ĝ, ģ, ğ, ġ |
română
G g
Etimologie
Din latină G, care a fost introdus în perioada veche ca o variantă a lieterei C.
Pronunție
- AFI: /g/
- AFI: /ɡe/
- (urmat de „e” sau „i”) AFI: /dʒe/
Substantiv
| Declinarea substantivului g | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | g | g-uri |
| Articulat | g-ul | g-urile |
| Genitiv-Dativ | g-ului | g-urilor |
| Vocativ | - | - |
Vezi și
| Literele alfabetului român |
|---|
| A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
| a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.