consoană
română
Etimologie
Din franceză consonne, latină consona.
Pronunție
- AFI: /kon.'soa.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului consoană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consoană | consoane |
| Articulat | consoana | consoanele |
| Genitiv-Dativ | consoanei | consoanelor |
| Vocativ | consoano | consoanelor |
- sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia.
- semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet.
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.