k
| Vezi și : K, Ķ, ķ |
română
K k
Etimologie
Inevitabil de origine semitică.
Pronunție
- AFI: /ka/
Substantiv
| Declinarea substantivului k | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | k | k-uri |
| Articulat | k-ul | k-urile |
| Genitiv-Dativ | k-ului | k-urilor |
| Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a paisprezecea literă a alfabetului român, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional.
- sunet notat cu această literă (consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere „ch” înainte de „e” și „i”, consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei „c”).
Cuvinte apropiate
Vezi și
| Literele alfabetului român |
|---|
| A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
| a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.