surd

română

Etimologie

Din latină surdus.

Pronunție

  • AFI: /surd/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
surd
Singular Plural
Masculin surd surzi
Feminin surdă surde
Neutru surd surde
  1. (adesea substantivat) care nu aude (bine), lipsit (total sau parțial) de auz.
  2. (fig.) care nu vrea să audă, să înțeleagă; neînduplecat, nesimțitor, fără suflet.
  3. (fon.; despre consoane; și substantivat, f.) care se emite fără participarea coardelor vocale.
  4. (despre sunete, zgomote; adesea adverbial) cu intensitate atenuată, lipsit de rezonanță; slab, înăbușit, înfundat, confuz.
  5. (fig.) (despre sentimente, conflicte etc.) mocnit, ascuns, tăinuit.
  6. (fig.) (despre senzații, dureri etc.) înăbușit; nedefinit, vag.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.adv.) (substantivat) De (-a) surda = în zadar, degeaba.

Expresii

  • A rămâne surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitări, a nu se impresiona de ceva, a rămâne rece, neînțelegător


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.