e

Vezi și : E, É, È, Ê, Ë, Ẽ, Ě, Ē, Ĕ, Ė, Ę, é, è, ê, ë, ẽ

română

E e

Etimologie

Din latină E < greacă antică Ε (E, „Epsilon”).

Pronunție

  • AFI: /e/
  • (la începutul cuvintelor „este”, „eu”) AFI: /je/


Substantiv


Declinarea substantivului
e
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ e e-uri
Articulat e-ul e-urile
Genitiv-Dativ e-ului e-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a șaptea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită).

Cuvinte apropiate

  • (semivocală) ea

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /e/


Interjecție

  1. exclamație care exprimă diferite stări sufletești:
    1. reproș, enervare.
    2. plictiseală, indiferență.
    3. (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație.


Traduceri

Etimologie

Din fi.

Pronunție

  • AFI: /ˈje/


Verb

  1. (fam.) forma de persoana a III-a singular la prezent pentru fi.

Sinonime

  • este, (reg.) îi, (fam.) -i

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.