r

Vezi și : R, Ŕ, Ŗ, Ř, Ṛ, Ṝ, ŕ, ŗ, ř, ṛ, ṝ

convenții internaționale

Simbol

r

  1. (geometrie, inginerie) simbol literal pentru reprezentare a razei cercului în formule de calcul




română

R r

Etimologie

De origine semitică, poate din limba egipteană, prin greacă antică Ρ (ῥῶ, rhô) și mai târziu latină.

Pronunție

  • AFI: /r/
  • AFI: /re/
  • AFI: /er/


Substantiv


Declinarea substantivului
r
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ r r-uri
Articulat r-ul r-urile
Genitiv-Dativ r-ului r-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a douăzeci și una literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană vibrantă alveolară).

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.