H

Vezi și : Ĥ, Ḥ, Ħ, h, ĥ, ḥ, ħ

convenții internaționale

Simbol

H

  1. (biochim.) simbol pentru histidină
  2. (chim.) simbol pentru hidrogen
  3. (fiz.) simbol pentru henry; simbol pentru intensitatea câmpului magnetic; simbol pentru entalpie




română

H h

Etimologie

Inevitabil din limba semitică, prin latină.

Pronunție

  • AFI: /h/
  • AFI: /ha/
  • AFI: /haʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
H
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ H H-uri
Articulat H-ul H-urile
Genitiv-Dativ H-ului H-urilor
Vocativ - -
  1. a zecea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană fricativă laringală, velară sau palatală).

Cuvinte compuse

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z


Abreviere

H

  1. (argou) (tox.) hașiș.
  2. (argou) (tox.) heroină.

Sinonime

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.