c
| Vezi și : C, Ć, Ĉ, Ç, Č, Ċ, ć, ĉ, ç, č, ċ |
română
C c
Etimologie
Din limba etruscă 𐌂 (C), prin latină, care provine din greacă antică Γ (G, „Gamma”) < de origine feniciană.
Pronunție
- (în grupurile „ce”, „ci”) AFI: /tʃe/
- (în grupurile „che”, „chi”) AFI: /k/
Substantiv
| Declinarea substantivului c | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | c | c-uri |
| Articulat | c-ul | c-urile |
| Genitiv-Dativ | c-ului | c-urilor |
| Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a cincea literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală surdă în grupurile „ce”, „ci”, oclusivă palatală surdă în grupurile „che”, „chi” și oclusivă velară surdă în celelalte poziții).
Cuvinte apropiate
Vezi și
| Literele alfabetului român |
|---|
| A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
| a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.