P

Vezi și : p

convenții internaționale

Simbol

P

  1. (biochim.) simbol pentru prolină
  2. (chim.) simbol pentru fluor/luminofor




română

P p

Etimologie

Inevitabil din limba feniciană, prin greacă antică și mai târziu latină.

Pronunție

  • AFI: /pɨ/
  • AFI: /pe/


Substantiv


Declinarea substantivului
P
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ P P-uri
Articulat P-ul P-urile
Genitiv-Dativ P-ului P-urilor
Vocativ - -
  1. a nouăsprezecea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială surdă).

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.