reproș

română

Etimologie

Din franceză reproche.

Pronunție

  • AFI: /re'proʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
reproș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reproș reproșuri
Articulat reproșul reproșurile
Genitiv-Dativ reproșului reproșurilor
Vocativ reproșule reproșurilor
  1. imputare, dojană; mustrare, învinuire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.