Ș
| Vezi și : S, Ś, Ŝ, Ş, Š, Ṣ, s, ś, ŝ, ș, ş, š, ṣ |
română
Ș ș
Etimologie
Alături de litera Ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819.
Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei trebuind, acolo unde era cazul, să fie marcat prin litera greacă Σ (σ sau ς), ceea ce a dus la concluzia că litera sigma ar fi fost pronunțată de către greci foarte apropiat de ș.
Pronunție
- AFI: /ʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului Ș | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Ș | Ș-uri |
| Articulat | Ș-ul | Ș-urile |
| Genitiv-Dativ | Ș-ului | Ș-urilor |
| Vocativ | - | - |
- a douăzeci și treia literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană fricativă postalveolară surdă).
Cuvinte apropiate
Paronime
Nota Bene
- În anul 2003 un consiliu științific al Institutului de Lingvistică al Academiei Române a stabilit că semnul corect este virgula, nu sedila.
Vezi și
| Literele alfabetului român |
|---|
| A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
| a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.