sonant
română
Etimologie
Din franceză sonnante.
Pronunție
- AFI: /so'nant/
Substantiv
| Declinarea substantivului sonant | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sonant | sonante |
| Articulat | sonantul | sonantele |
| Genitiv-Dativ | sonantului | sonantelor |
| Vocativ | ' | ' |
- care prin unele caracteristici se apropie de vocale, iar, în unele limbi, poate fi sunet silabic.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.