invocație

română

Variante

Etimologie

Din franceză invocation < latină invocatio, invocationis.

Pronunție

  • AFI: /in.vo'ka.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
invocație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invocație invocații
Articulat invocația invocațiile
Genitiv-Dativ invocației invocațiilor
Vocativ invocație invocațiilor
  1. faptul de a invoca; chemare în ajutor.
  2. (spec.) chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice.
  3. procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.