îngâmfare
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.gɨm'fa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îngâmfare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îngâmfare | îngâmfări |
| Articulat | îngâmfarea | îngâmfările |
| Genitiv-Dativ | îngâmfării | îngâmfărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- atitudine de încredere exagerată în propriile sale însușiri.
- Îngâmfarea lui este cu totul neîntemeiată.
Sinonime
- aroganță, fală, fudulie, grandomanie, infatuare, împăunare, înfumurare, megalomanie, mândrie, orgoliu, pretenții (pl.), semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, prezumțiozitate, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țâfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mândrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie
Antonime
- modestie, simplețe, simplitate
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- gâmfa
- gâmfă
Traduceri
trufie, orgoliu
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.