trufă

română

Etimologie

Din latină trufa.

Pronunție

  • AFI: /'tru.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trufă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trufă trufe
Articulat trufa trufele
Genitiv-Dativ trufei trufelor
Vocativ ' '
  1. ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ.
  2. preparat alimentar din cremă de ciocolată.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.