mărie

română

Etimologie

Din mare + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /mə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărie mării
Articulat măria măriile
Genitiv-Dativ măriei măriilor
Vocativ mărie măriilor
  1. (înv.) (urmat de un adj.pos. sau de un pron.pers.) termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate.
  2. situație înaltă, rang, demnitate, putere.
  3. slavă, onoare, cinste, glorie.
  4. îngâmfare, trufie, mândrie, fală.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.