reverență

română

Etimologie

Din franceză révérence < latină reverentia.

Pronunție

  • AFI: /re.ve'ren.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
reverență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reverență reverențe
Articulat reverența reverențele
Genitiv-Dativ reverenței reverențelor
Vocativ reverență reverențelor
  1. salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea.
  2. respect, venerație, considerație, stimă.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.