plecăciune
română
Etimologie
Din a pleca + sufixul -ăciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului plecăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plecăciune | plecăciuni |
| Articulat | plecăciunea | plecăciunile |
| Genitiv-Dativ | plecăciunii | plecăciunilor |
| Vocativ | plecăciune | plecăciunilor |
- îndoire, înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut; (p.ext.) supunere, ascultare, reverență, respect; modestie.
- (în formule de salut)
- Plecăciune, părinte!
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.