pronume de politețe

română

Etimologie

Din pronume + de + politețe.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

pronume de politețe

  1. pronume personal de persoana a 2-a și a 3-a, întrebuințat în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm sau despre care vorbim.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.