demnitate

română

Etimologie

Din latină dignitas, -atis (după demn).

Pronunție

AFI: /dem.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului demnitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demnitate	demnități
Articulat	demnitatea	demnitățile
Genitiv-Dativ	demnității	demnităților
Vocativ	'	'

calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu.
gravitate, măreție.
(mai ales la pl.) funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang.
Ocupă o demnitate înaltă în stat.

Sinonime

1: titlu, onoare
3: poziție, rang, treaptă, (înv.) cin, dregătorie, ifos, orânduială, ședere, vrednicie

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

dignitar
dignitate

Traduceri

calitatea de a fi demn

catalană: dignitat (català) f.
cehă: důstojnost (čeština) f.
ebraică: כבוד (עברית) (kavod) m.
engleză: dignity (English)
esperanto: digneco (Esperanto), digno (Esperanto)
finlandeză: arvokkuus (suomi)
franceză: dignité (français) f.
germană: Würde (Deutsch) f., Dignität (Deutsch) f. (livr.)
italiană: dignità (italiano) f.

latină: dignitas (Latina) f.
maghiară: méltóság (magyar)
neerlandeză: waardigheid (Nederlands)
poloneză: godność (polski)
portugheză: dignidade (português) f.
rusă: достоинство (русский) f.
spaniolă: dignidad (español) f.
suedeză: värdighet (svenska)
turcă: vakar (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.