vrednicie

română

Etimologie

Din vrednic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /vred.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
vrednicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vrednicie vrednicii
Articulat vrednicia vredniciile
Genitiv-Dativ vredniciei vredniciilor
Vocativ vrednicie vredniciilor
  1. calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere.
  2. faptă de merit, acțiune demnă de răsplată.
  3. vitejie.
  4. cinste.
  5. (înv. și arh.) demnitate.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.