revendica
română
Etimologie
Din franceză revendiquer. Confer latină vindicare.
Pronunție
- AFI: /re.ven.di'ka/
Verb
| Conjugarea verbului revendica | |
| Infinitiv | a revendica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
revendic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să revendice |
| Participiu | revendicat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi.
- a cere, a pretinde un drept, ca fiind al său.
- a asuma.
Sinonime
Cuvinte derivate
- revendicant
- revendicare
- revendicator
Traduceri
a reclama un drept
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.