asuma

română

Etimologie

Din franceză assumer < latină assumare.

Pronunție

  • AFI: /a.su'ma/


Verb


Conjugarea verbului
asuma
Infinitiv a asuma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 asum
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să asume
Participiu asumat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva.
    A-și asuma o răspundere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.