treaptă
română
Etimologie
Din latină trajecta.
Pronunție
- AFI: /'tre̯ap.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului treaptă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | treaptă | trepte |
| Articulat | treapta | treptele |
| Genitiv-Dativ | treptei | treptelor |
| Vocativ | treaptă | treptelor |
- fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară.
- fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel.
- (fig.) grad, nivel; etapă, fază.
- (și în sintagma examen de treaptă) examen de admitere în clasa a IX-a de liceu.
- rang, poziție, situație.
- (fig.) categorie socială; pătură.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.