liceu
română
Etimologie
Din franceză lycée < latină lyceum. Provine din λύϰειον (lýkeion); grădină din Atena, unde Aristotel preda filozofia sa.
Pronunție
- AFI: /liˈʧew/
Substantiv
| Declinarea substantivului liceu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | liceu | licee |
| Articulat | liceul | liceele |
| Genitiv-Dativ | liceului | liceelor |
| Vocativ | ' | ' |
- școală de cultură generală, în care sunt admiși absolvenți ai școlilor generale și unde se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- facultate
- școală
- școală elementară
- universitate
Traduceri
ciclu de învățământ superior gimnaziului
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.