prestigiu
română
Etimologie
Din franceză prestige.
Pronunție
- AFI: /presˈti.ʤju/
Substantiv
| Declinarea substantivului prestigiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prestigiu | invariabil |
| Articulat | prestigiul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | prestigiului | invariabil |
| Vocativ | prestigiule | invariabil |
- autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva; vază, importanță.
- (rar) strălucire, farmec, atracție.
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.