prestige

Variante

• (înv.) præstige

Etimologie

Din franceză prestige‎ („iluzie, fascinare, încântare, farmec”), care provine din latină praestigium‎ („deziluzie, dezamăgire, decepție”);

• din verbul praestinguere ‎(„a obscura, a întuneca, a stinge”), compus din prae ‎(„înainte”) + stinguere‎ („a stinge”).
• alternativ, din praestringere‎ („a orbi, a lega la ochi; a uimi, a ului”), compus din prae ‎(„înainte”) + stringere‎ („a strânge, a comprima”).

Pronunție

• AFI: /prɛˈstiːʒ/, /prɛˈstidʒ/

Substantiv

prestige, (nenumărabil

1. (ieșit din uz) deziluzie, dezamăgire, decepție; iluzie
2. prestigiu, autoritate, pondere

   Oxford has a university of very high prestige.

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

Etimologie

Din latină praestigium‎ („deziluzie, dezamăgire, decepție”);

• din verbul praestinguere ‎(„a obscura, a întuneca, a stinge”), compus din prae ‎(„înainte”) + stinguere‎ („a stinge”).
• alternativ, din praestringere‎ („a orbi, a lega la ochi; a uimi, a ului”), compus din prae ‎(„înainte”) + stringere‎ („a strânge, a comprima”).

Pronunție

• AFI: /pʁɛs.tiʒ/

Substantiv

prestige m., prestiges pl.

1. iluzie, magie, farmec

   Tous les prétendus miracles que semblent opérer les fakirs des Indes ne sont que des prestiges.

2. (p.ext.) iluzie

   Les prestiges de l'optique.

3. (fig.) prestigiu

   Le prestige de l'esprit.

4. (la sg.) autoritate, pondere

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

Etimologie

Din franceză prestige‎ („iluzie, fascinare, încântare, farmec”), care provine din latină praestigium‎ („deziluzie, dezamăgire, decepție”);

• din verbul praestinguere ‎(„a obscura, a întuneca, a stinge”), compus din prae ‎(„înainte”) + stinguere‎ („a stinge”).
• alternativ, din praestringere‎ („a orbi, a lega la ochi; a uimi, a ului”), compus din prae ‎(„înainte”) + stringere‎ („a strânge, a comprima”).

Pronunție

• AFI: /prɛsˈtiːɧ/

Substantiv

1. prestigiu, autoritate, pondere

Vezi și

• renommé
• status
• ära

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionary
• SAOB