magie
| Vezi și : magiê |
română
Etimologie
Din franceză magie.
Pronunție
- AFI: /ma'ʤi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului magie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | magie | magii |
| Articulat | magia | magiile |
| Genitiv-Dativ | magiei | magiilor |
| Vocativ | magio | magiilor |
- totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forțe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc.
- ansamblu de procedee oculte prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase
- (Fig.) Putere irezistibilă de atracție, de fascinare.
- spectacol de prestidigitație.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- magie neagră = = magie care apelează la puterea demonilor
- magie albă = magie prin care sunt produse fenomene naturale care par miraculoase
Traduceri
putere supranaturală
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.