întuneca

Vezi și : întunecă

română

Etimologie

Probabil latină in-tunicare („a acoperi cu o tunică”).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tu.neˈka/


Verb


Conjugarea verbului
întuneca
Infinitiv a întuneca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 întunec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să întunece
Participiu întunecat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină.
  2. (v.refl. impers.) a se însera, a se înnopta, a se înnegura.
  3. (v.refl.) (despre corpuri cerești; la pers. 3) a-și pierde strălucirea, a suferi o eclipsă.
  4. (v.tranz.) (fig.) a eclipsa, a umbri; a face să nu se mai vadă (bine).
  5. (v.refl.) (fig.) a-și micșora sau a-și pierde capacitatea de a gândi.
  6. (v.refl.) (fig.) a se posomorî; a se întrista.
  7. (v.refl.) a se închide la culoare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din întuneca.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru întuneca.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.