tunică
| Vezi și : tunica, túnica |
română
Etimologie
Din franceză tunique < latină tunica.
Pronunție
- AFI: /tu'ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tunică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tunică | tunici |
| Articulat | tunica | tunicile |
| Genitiv-Dativ | tunicii | tunicilor |
| Vocativ | tunică | tunicilor |
- haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă.
- (p.ext.) haină asemănătoare cu tunica, purtată de femei.
- (ist.) îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ.
- (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului.
- (zool.)membrană care acoperă corpul unor animale marine.
- (bot.) înveliș cărnos al unui bulb.
- Tunici cepii.
Sinonime
- 6: (bot.) (pop.) cămașă
Cuvinte compuse
- tunică internă
Cuvinte apropiate
- tunicier
- tunicină
Vezi și
vedeți și
Traduceri
haină bărbătească făcând parte dintr-o uniformă
îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate
|
|
membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.