togă

română

Etimologie

Din latină toga.

Pronunție

  • AFI: /'to.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
togă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ togă togi
Articulat toga togile
Genitiv-Dativ togii togilor
Vocativ togă togilor
  1. mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.