stâng
română
Etimologie
Din latină *stancus (= stanticus) „obosit”.
Pronunție
- AFI: /stɨng/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului stâng | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | stâng | stângi |
| Feminin | stângă | stângi |
| Neutru | stâng | stângi |
- (despre părți sau organe ale corpului) așezat în partea corpului în care se află inima.
- care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă).
- care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei adunări, a unei organizații politice; care se alătură unei astfel de grupări.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum
- (fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.