tunicier

română

Etimologie

Din franceză tunicier.

Pronunție

  • AFI: /tu.ni.ʧi'jer/


Substantiv


Declinarea substantivului
tunicier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tunicier tunicieri
Articulat tunicierul tunicierii
Genitiv-Dativ tunicierului tunicierilor
Vocativ ' '
  1. animal marin cu corp bombat și cilindric, acoperit cu tunică gelatinoasă; urocordat.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.