glorie

română

Etimologie

Din latină, italiană gloria.

Pronunție

  • AFI: /'glo.ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
glorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glorie glorii
Articulat gloria gloriile
Genitiv-Dativ gloriei gloriilor
Vocativ glorie gloriilor
  1. onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale.
  2. persoană de mare valoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.