slavă
română
Etimologie
Din slavă (veche) slava.
Pronunție
- AFI: /'sla.və/
Substantiv
| Declinarea substantivului slavă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | slavă | slăvi |
| Articulat | slava | slăvile |
| Genitiv-Dativ | slăvii | slăvilor |
| Vocativ | slavă | slăvilor |
- (mai ales la sg.) glorie, faimă, renume.
- laudă, preamărire, proslăvire.
- înaltul cerului, văzduh.
- (bis.) măreție, grandoare a divinității.
- (înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) grație..., datorită..., mulțumită...
Expresii
- Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru
- A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din slav.
Pronunție
- AFI: /'sla.və/
Substantiv
| Declinarea substantivului slavă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | slavă | slave |
| Articulat | slava | slavele |
| Genitiv-Dativ | slavei | slavelor |
| Vocativ | slavo | slavelor |
- persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavonă.
- limba vorbită de slavi.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.