orânduială

română

Etimologie

Din a orândui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /o.rɨn.du'ja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
orânduială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orânduială orânduieli
Articulat orânduiala orânduielile
Genitiv-Dativ orânduielii orânduielilor
Vocativ orânduială orânduielilor
  1. rânduială, ordine, întocmire, organizare.
  2. (înv.) hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre.
  3. orânduire socială.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Cu orânduială = în mod organizat, cu rost.
  • (loc.vb.) A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.